ZAHEU anatomia omului care și-a pierdut sufletul, recâștigat prin Hristos

Predica de față pornește de la întâlnirea dintre Hristos și Zaheu, nu într-un mod moralizator, ci ca de la o radiografie profundă a omului contemporan. Zaheu apare ca imagine a omului risipit în exterior, prin diferite moduri, funcții și acumulări, dar lipsit de un centru lăuntric stabil.

Predica urmărește, în cheie patristică și psihologică, modul în care Hristos vindecă această dezaxare interioară: prin privire, prin chemarea pe nume și prin intrarea necondiționată în „casa” sufletului.

Este o meditație densă despre harul care precede schimbarea morală, despre libertatea care se naște din întâlnire cu Hristos și despre pocăință ca adunare a omului în sine, nu ca simplă corectare a comportamentului.

O predică adresată celor care simt că trăiesc mult, dar nu mai locuiesc în ei înșiși, și care caută sens, liniște și reașezare lăuntrică în întâlnirea cu Hristos.

Bucurie sfântă!