Setea sufletului și singurul Izvor care o potolește

La fântâna lui Iacov s-a petrecut unul dintre cele mai profunde dialoguri din istoria omenirii.

Un Dumnezeu ostenit de drum vorbind cu o femeie osteniță de viață. Iar între ei aflăm o conversație care schimbă lumea.

Hristos nu a ales un templu. Nu a ales o sinagogă. A ales fântâna să vorbească cu această femei păcătoase - la ora rușinii ei, în locul singurătății ei - și i-a vorbit despre o apă pe care lumea nu o poate da și nu o poate lua!

În această predică intrăm împreună, verset cu verset, în taina acestei întâlniri.

Descoperim că fiecare cuvânt al lui Hristos este o sabie care despică și un balsam care vindecă în același timp. Că în spatele fiecărui detaliu - ora, locul, întrebarea, tăcerea - se ascunde o iconomie dumnezeiască pe care Sfinții Părinți au contemplat-o cu uimire de-a lungul veacurilor.

Femeia a venit cu o găleată. A plecat apostol.
Aceasta face cuvântul lui Hristos Dumnezeu— nu te lasă cum te-a găsit!

Bucurie sfântă!
Hristos a înviat!