Când lumina din noi devine întuneric

Predica aceasta pornește de la Evanghelia din Matei 6,22-33, unde Domnul ne vorbește despre „ochiul” ca luminător al trupului, despre slujirea la doi domni, despre grijile care ne rod mintea și despre căutarea Împărăției lui Dumnezeu mai întâi de toate!

„Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat.” (Matei 6,22)
În acest cuvânt încercăm să înțelegem ce înseamnă „ochi curat” în viața de azi: nu doar un organ sănătos, ci o inimă întreagă, o conștiință sinceră, o viață care nu se împarte între Dumnezeu și Mamona, între credință și frică, între adevăr și minciună. Vorbim despre omul care își lasă privirea lăuntrică să fie luminată de Hristos și despre omul care trăiește cu „lumina” lui, dar, de fapt, în întuneric.

Domnul ne spune: „Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Matei 6,24) și „Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca…” (Matei 6,25). Cuvintele acestea ating această luptă lăuntrică pe care o trăim cu toții: inima împărțită între Dumnezeu și lume, mintea împrăștiată de griji, frica de viitor, presiunea banilor, a siguranței, a succesului.

La final, cuvântul se oprește la promisiunea Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6,33) Este o chemare de a ne curăți „ochiul inimii”, de a ne aduna viața risipită, de a pune pe Hristos pe primul loc și de a trăi cu mai multă încredere și pace, știind că Tatăl ceresc știe de ce avem nevoie!

Draga frate și dragă soră dacă simți că trăiești între lumină și întuneric, între credință și frică, între Dumnezeu și Mamona, această Evanghelie și acest cuvânt sunt sunt pentru fiecare!

Bucurie sfântă!