Știința rugăciunii și puterea ei asupra minții și sufletului

Cum confirmă știința ceea ce sfinții știau de veacuri

De-a lungul veacurilor, sfinții și marii nevoitori ai credinței au mărturisit prin viața lor puterea extraordinară a rugăciunii. Pentru ei, rugăciunea nu era doar un obicei, ci respirația sufletului și izvorul tăriei lăuntrice.

Astăzi, în mod surprinzător pentru mulți, știința modernă începe să confirme prin studii ceea ce trăirea duhovnicească a arătat dintotdeauna: rugăciunea transformă nu doar sufletul, ci și structura creierului.

Acest articol ne ajută să înțelegem legătura profundă dintre viața duhovnicească, neuroplasticitate și vindecarea lăuntrică.

Despre știința rugăciuni

Hai să vorbim aici nițel despre știința rugăciunii și despre rugăciunea științei, din gândirea unor Neurologi și cercetători.. Nu știu dacă e puțin sau mult, dar atât am deocamdată..

Știința confirmă acum, în mod triumfător pe mai multe căi, ceea ce sfinții cunoșteau din trăirile lor și ne’au spus de cu secole. Că rugăciunea nu schimbă doar sufletul, ci transformă fizic, structural, însuși creierul. Nu mai vorbim, așadar, despre o simplă „ușurare psiho-logică”, ci despre o autentică “Metamorfoză Biologică.”

Asta nu’i joacă!

Așadar, rugăciunea cu adevărat înțeleasă, corect și constant practicată, funcționează ca un „bisturiu dumnezeiesc”, care îndepărtează orice anxietate și reface integral puterea lăuntrică.

Această “putere lăuntrică“ - Puterea Sufletească, adică, este generată de strașnicele incomparabile Puteri Sufletești. Acelea despre care astăzi, programatic, sacerdoți adică preoți , cei care, în fond, ar trebui să vorbească și să lupte întru restaurarea credinței noastre strămoșești și a rugăciuni, au ales și aleg să tacă... Vorbesc de politică sau alte bazaconii..

Nu voi continua acum și aici să vorbim despre această ucigașă cauzalitate, dar voi reveni în viitor cu un material mai lămuritor.

Acum vom continua să vorbim despre puterea rugăciunii.

Trebuie să știm că rugăciunea este singura care poate realcătui mintea noastră printr’o formulă de “Neuroplastie”. Asta presupune mai întâi revigorarea “Tronului Trezviei” (Cortexul Prefrontal).

Rugăciunea, carevasăzică, determină tainic o dinamică intensă a centrului concentrării, al rațiunii și al autocontrolului, care își au sediul în așa-numitul “Cortex Prefrontal”.

Astfel omul nu va mai putea fi biruit cu ușurință de patimile impulsive, activându’și cu mai multă ușurință voința- „centrul de comandă al creierului”, devenind de neînvins de acelea.

Studiile și cercetările științifice arată că rugăciunea corectă și constantă micșorează de asemenea, în mod natural, activitatea negativă a Amigdalei!

Amigdala fiind centrul de stimulare a tuturor spaimelor, tristeților, atacurilor de panică și a tot ceea furnizează Satana otrăvitorul sufletelor...

Aceasta este forța de dominare a omului asupra întregului haos.

Cel care a deprins ce este rugăciunea cu adevărat și, mai cu seamă, cum se săvârșește ea, nu doar că va fi perfect echilibrat în orice situație critică, dar va afla și soluțiile cele potrivite privind rezolvarea acelor situații. Și asta pentru că rugăciunea lui îl va ține conectat la Izvorul nesecat al tuturor Puterilor Cerești și, astfel, va controla și va reduce, adesea total, volumul oricărei alarme din mintea lui.

Neuroplastia, așadar, nu este altceva decât “Biologia Pocăinței!”

Asta presupune că lobii cerebrali își modifică structura în funcție de activitatea omului.

Pai cum așa! Păi, da!

Ceea ce până acum a fost socotit ca fiind ceva pur „duhovnicesc”, impalpabil și „nevăzut”, acum, iată, se dovedește limpede și clar, științific, a fi profund biologic.

Rugăciunea, așadar, nu este în nici un caz o adunare de cuvinte rostite în văzduh.

Ea este o duioasă înmănunchere de adânci înțelesuri și prea înalte sensuri.

Este modul rarisim pe care Dumnezeu ni l’a pus la îndemână pentru a deveni proprii alcătuitori, profund rafinați, ai minții, ai inimii, ai cugetului și ai rațiunii noastre.

Altfel spus, spre a redeveni stăpânii sufletului nostru.

Ai noștri stăpâni, adică.

E puțin?

Atenție!

Cu fiecare „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă” sau „Doamne, miluiește’mă”, cu fiecare “Doamne, iartă’mă și scapă’mă”, răscroiești condiția ta ființială, redescoperind Chipul lui Dumnezeu în fiecare celulă, în toate rețelele tale sangvine și în tot sistemul tău neuronal.

Acum vă dați seama de ce vă bat la cap să aveți rugăciune continuă!

Referirea de mai sus se face la “Amigdala Cerebrală”:

O structură mică, în formă de migdală, situată profund în lobii temporali ai creierului. 
Ea funcționează ca un „centru de alarmă”, implicată în procesarea emoțiilor de tip teamă, plăcere, furie. Tot ea gestionează și memoria emoțională și răspunsul la stres. Este o componentă cheie a sistemului limbic, legat de răspunsurile emoționale și comportamentale, inclusiv la anxietate și traumă!

Rugăciunea nu este o simplă rostire de cuvinte, ci o lucrare adâncă asupra minții, inimii și întregii ființe. Prin ea, omul se reconectează cu Dumnezeu și își regăsește echilibrul, pacea și puterea lăuntrică.

Știința confirmă astăzi ceea ce credința a mărturisit mereu: prin rugăciune, omul se vindecă, se întărește și se apropie de chipul pentru care a fost creat.

Rugăciunea continuă rămâne una dintre cele mai mari comori ale vieții creștine.

Bucurie sfântă!